Regulile ESG în 2026: Între obligație legală și omisiune costisitoare

Conceptul de ESG (Environmental, Social, Governance) reflectă modalitatea în care o societate coordonează impactul asupra mediului, relațiile cu stakeholderii (angajați, clienți, comunitate) și calitatea guvernanței corporative.

În timp ce entitățile financiare, instituțiile publice și marile corporații fac obiectul conformării directe imediate la standardele ESG, sectorul IMM-urilor nelistate și operatorii economici mici se confruntă cu o consecințe indirecte semnificative ale acestor cerințe. Schimbarea nu este așadar una teoretică sau izolată la nivelul corporațiilor, întrucât prin mecanismele specifice de piață, noile reglementări rescriu din temelii criteriile după care sunt selectați partenerii comerciali.

Mai concret, Standardele ESRS, adoptate în temeiul Directivei (UE) 2022/2464 – CSRD, impun descrierea detaliată a proceselor de identificare, evaluare și gestionare a riscurilor ESG, inclusiv în lanțul valoric de aprovizionare.

Practic, pentru ca un operator economic să poată raporta conform CSRD, acesta trebuie să poată demonstra că a instituit procese de due diligence ESG funcționale și eficiente. Mai concret:

1. Standardele ESRS 1 (General requirements) si ESRS2 (general disclousers) descriu procesele și guvernanța (due diligence transversal), care impun raportări privind procesul de identificare și analiza de materialitate, procesul de gestionare a riscurilor, precum și clarificarea atribuțiilor organelor de conducere în supravegherea ESG.
2. Standardele ESRS E (mediu) descriu, pentru fiecare aspect de mediu relevant, procesele prin care se identifică și se evaluează impactul asupra mediului (emisiile, poluarea, resursele, biodiversitatea), inclusiv în lanțul de aprovizionare. Acestea accentuează totodată furnizarea informațiilor privind măsurile întreprinse pentru prevenirea și atenuarea riscurilor identificate, precum și mecanismele de monitorizare a eficienței măsurilor implementate (indicatori de performanță, audituri de mediu, etc)
3. Standardele ESRS S (social) descriu identificarea impactului asupra angajaților și lucrătorilor din lanțul valoric, în special cu privire la determinarea riscurilor asupra sănătății, prevenirea actelor de discriminare și hărțuire, constatarea condițiilor de muncă precară, etc), precum și listarea măsurilor de remediere și intervenție, dar și politicile de implicare și consultare a a angajaților și sindicatelor în activitatea companiei.
4. Standardele ESRS G (guvernanță) descriu modalitatea și eficacitatea implementării politicilor de etică, protecția datelor cu caracter personal, anticorupție, concurență neloială, instrumentele și rezultatele screeningurilor de integritate ale partenerilor, precum și mecanismele de investigare și sancționare implementate la nivelul societății. Totodată, acordă o importanță deosebită monitorizărilor și raportărilor privind încălcarea acestor proceduri la nivel intern.

Devine astfel lesne de înțeles de ce operatorii economici raportori, pentru a-și proteja cota de piață și ratingul de sustenabilitate, decid  înăsprirea  criteriilor de selecție a colaboratorilor lor. O primă acțiune, utilizată foarte des în practică, este aceea de a impune clauze contractuale stricte privind standardele de mediu, sociale și de guvernanță, renunțând treptat la partenerii neconformi, care întâmpină dificultăți reale în onorarea criteriilor impuse astfel.

Obligația de raportare nu se oprește, așadar, la nivelul jucătorilor economici mari, ținuți de obligativitatea implementării principiilor ESG. Presiunea este transmisă direct către furnizori și subcontractori, indiferent de dimensiunea lor, iar piața îi va elimina natural pe cei care manifestă inerție în procesul de aliniere.

Totodată, lipsa exigenței structurale de guvernanță corporativă privind implementarea standardelor ESG, privează operatorii economici de accesul la creditele verzi, care ocupă un loc din ce în ce mai important în portofoliile instituțiilor bancare și a altor tipuri de investitori. Foarte important de remarcat este și împrejurarea că aceste credite verzi prezintă beneficii semnificative, concretizate prin costuri mai mici de finanțare, perioade de grație mai mari, garanții bancare mai puțin restrictive, motivat în principal de calificarea afacerii drept sustenabilă și eficientă. Procedura de acordare a acestor finanțări nu se mai bazează doar pe situațiile financiare anuale și indicatorii financiari clasici, ci pe dosarul de conformitate ESG. În consecință, acordarea finanțării depinde de modul în care societatea beneficiară poate demonstra că își gestionează riscurile climatice, sociale și de guvernanță corporativă.

Prin urmare, putem concluziona că aceasta limitare la accesul de capital a entităților neconformate la standardele ESG prezintă, în termeni practici, vicierea uneia dintre cele mai importante condiții de supraviețuire și de dezvoltare în mediul economic actual a unei societăți.

În plus, un aspect cel puțin la fel de important este cel al reputației în piață, construită și confirmată prin alinierea la standardele ESG. Pe cale de consecință, chiar fără o normă juridică directă, neconformarea poate conduce la eliminarea operatorilor nealiniați standardelor ESG  din sfera competițională.

În concluzie, operatorii economici fără obligații directe de conformare nu sunt, deocamdată, sancționați de lege pentru lipsa implementării, dar suportă însă consecințe semnificative prin sancționarea de către: (i) finanțatori/alți investitori (prin restricționarea accesului la capital), (ii) corporațiile mari (prin excluderea din lanțul de aprovizionare) și (iii) clienți și opinia publică (prin pierderea încrederii și a reputației).

Apreciem totodată util de subliniat faptul că legislația europeană ESG are o viziune clară de extindere și către celelalte categorii de operatori economici. Avantajul semnificativ al implementării voluntare și etapizate, oferă beneficiul nu numai al păstrării competitivității și accesului la capital, cu efectul menținerii unei bune reputații profesionale, dar scade totodată considerabil costurile și riscurile unei conformări tardive și efectuată sub presiunea termenelor legislative.