Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind art. 336 alin. (2) din Codul penal: clarificări esenţiale privind influenţa substanţelor psihoactive asupra capacitatăţii de a conduce

În data de 27 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 25/2025, prin care a soluţionat sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov şi Curtea de Apel Cluj cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, referitoare la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive.

Această decizie, având caracter obligatoriu de la data publicării în Monitorul Oficial, aduce clarificări importante cu privire la două aspecte principale:

1. Influența substanțelor psihoactive asupra capacității de a conduce: Pentru a dovedi că inculpatul se află sub influența substanțelor psihoactive, nu este suficientă simpla prezență a acestora în probele biologice. Este necesar să se demonstreze că substanța respectivă are capacitatea de a afecta abilitățile de a conduce autovehicule.
2. Semnificația sintagmei „aflat sub influența substanțelor psihoactive”: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că sintagma „aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive” implică nu doar consumul de substanţe psihoactive, ci şi alterarea capacitatăţii de a conduce vehicule, ca urmare a efectelor acestora asupra organismului. Astfel, se exclude incriminarea automata a consumului în lipsa unor dovezi şi analize care să demonstreze afectarea aptitudinilor necesare conducerii.

Impactul deciziei asupra practicii judiciare

Decizia uniformizează interpretările divergente din practica judiciară, stabilind un standard clar, științific pentru probarea infracţiunii de conducere sub influenţa substanţelor psihoactive.

Astfel, simpla detecţie a substanţelor psihoactive în corp nu mai poate fi considerată suficientă pentru a atrage răspunderea penală, fiind necesare probe suplimentare privind influenţa acestora asupra capacitatăţii de a conduce.

Concluzii

Până la momentul pronunțării deciziei analizate, asupra persoanelor acuzate de săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 336 alin.2 Cod penal, plana prezumția că simpla prezență în organism a unei substanțe psihoactive îndeplinea condițiile esențiale ale elementului material al laturii obiective al infracțiunii de conducere sub influența substanțelor psihoactive.

Dacă nu se putea trage concluzia certă că persoana învinuită era și sub influența substanțelor psihoactive, instanțele judecătorești, la pronunțarea unei hotărâri țineau seama de existența prezumției că prezența în organism a substanțelor psihoactive echivalează cu afectarea capacităților de a conduce, existând loc de dubiu cu privire la acest fapt.

După momentul deciziei analizate, dacă se va constata de către organele judiciare că prezența substanțelor în organism are aptitudinea de a influența capacitatea de a conduce, hotărârea va fi pronunțată dincolo de orice dubiu rezonabil.

Pe de altă parte, în cazul în care din probatoriul administrat nu se va putea concluziona în mod clar că o persoană este sub influența substanțelor psihoactive, va rezulta un dubiu rezonabil care, în virtutea principiului in dubio pro reo, va trebui interpretat în favoarea persoanei cercetate.