Creația muzicală și Inteligența Artificială: O perspectivă juridică

Într-o perioadă în care tehnologia evoluează în mod fulminant, muzica creată cu inteligența artificială generează multe controverse. Apariția proiectelor muzicale cu imagine și voce generate pe calculator, dar fără un trecut uman, a adus un val de critici și ușoare îngrijorări din partea artiștilor, dar și un val de apreciere din partea internauților.

Adesea, aceste entități virtuale sunt aduse în atenția publicului de creatori umani care aleg uneori să rămână anonimi sau să folosească pseudonime. Creatorii umani din spatele acestor avatare muzicale virtuale susțin adesea că Nu ar fi existat milioane de oameni care să rezoneze cu munca mea dacă nu se vedea un suflet de om acolo (…) interviu Lolita din 31 ianuarie – Digi 24

Cine beneficiază de drepturile de autor?[1]

Dreptul Proprietății Intelectuale este orientat spre protecția juridică a intervenției umane în creații și inovație. Existența drepturilor de proprietate intelectuală este justificată prin teoria efortului depus de autor și teoria personalității, o idee aparține autorului său, deoarece ideea este o manifestare a personalității sale. Ambele teorii evocă elementul uman, indispensabil proprietății intelectuale.[2]

Potrivit legislației în vigoare din România, autorul unei opere este o persoană fizică.[3] În Dicționarul explicativ al limbii române o persoană este definită astfel, un individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice sau psihice; ființă omenească.

Totodată în sensul legii civile, inteligența artificială nu este o persoană, astfel nu pot fi legate de aceasta drepturile de autor, neexistând niciun fel de protecție prin drepturi de autor dacă autorul este inteligența artificială însăși.

Prin raportare la cele menționate anterior, o producție muzicală pur virtuală, precum un avatar AI, nu poate fi considerată o persoană per se. Astfel, drepturile de autor cu siguranță nu pot reveni entității artificiale; însă, îi pot reveni creatorului uman?

Rolul creatorului uman și condițiile originalității

Opera reprezintă un bun incorporal care trebuie să fie o creație intelectuală (a minții omului), să fie originală, de expresie, să nu fie exclusă prin lege de la protecție, să poată fi identificată clar și precis.

Pe scurt, creativitatea este o structură a personalității umane soldată cu un produs creativ – nou, original, care răspunde unei necesități sociale. Pentru a fi originală, opera trebuie să reflecte personalitatea autorului său și să fie o creație intelectuală proprie autorului. În cauza C 683/2017 Cofemel, Curtea a statuat că procesul de creație trebuie să implice alegeri neîngrădite și creative ale autorului.

Operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, precum compozițiile muzicale cu sau fără text se bucură de drepturile de autor. [4]

Mai mult decât atât, constituie obiect al dreptului de autor și operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente precum aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere artistice care reprezintă o muncă intelectuală de creație.[5]

Concluzii asupra utilizării instrumentelor AI

Dacă autorul folosește instrumente de inteligență artificială dar rezultatul este puternic influențat de alegerile sale intelectual creative, opera poate beneficia de protecție juridică prin drepturi de autor.

Pentru ca un utilizator să pretindă că este autorul operei, acesta trebuie să aibă o contribuție creativă clară. Această contribuție poate lua forma  scrierii de comenzi complexe, specifice și structurate care pot fi considerate o formă de exprimare creativă, precum și editarea produsului brut prin modificare, finisare, ajustare voce ori mixare sunet îi poate conferi calitatea de autor.

Prin urmare, pentru a se bucura de drepturile de autor, creatorul uman trebuie să demonstreze că a avut o contribuție creativă asupra producției muzicale finale.

Însă, în ipoteza în care omul din spate a oferit simple instrucțiuni fără să contribuie efectiv la realizarea conținutului, acesta va putea fi cel mult autor al instrucțiunilor date inteligenței artificiale, dar nu va fi autor al conținutului deoarece nu el a realizat respectivul conținut iar la rândul ei nici inteligența artificială nu va fi considerată autor.[6]

[1] A se vedea dispozițiile art. 1  din Legea 8/1996

(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.

[2] A se vedea Considerente cu privire la posibilitatea protejării prin drept de autor a unei creații realizate de Inteligența Artificială Generativă, autor Oana – Gabriela Stan, JURIDICE.RO

[3] A se vedea dispozițiile art. 3  din Legea 8/1996

(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice, altele decât autorul.

[4] A se vedea dispozițiile art. 7 lit. a și c din Legea 8/1996 Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:

1. a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
2. c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;

[5]  A se vedea dispozițiile art. 8  din Legea 8/1996

Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:

a)traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;

[6] A se vedea Inteligența artificială vs. Drepturile de autor. Meciul fără arbitru, autor Alin Cincă, www.cincă.ro