Prezentarea și sancționarea faptelor de plagiat în lumina dispozițiilor din Legea nr. 183 din 2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare

Legea nr. 183 din 2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare, în vigoare din data de 12 iulie 2024, abordează problematica plagiatului cu o atenție deosebită, considerându-l o încălcare gravă a eticii și deontologiei în cercetare.

În cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte importante privind faptele de plagiat.

În primul rând arătăm că Legea nr. 183 din 2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare reglementează statutul personalului de cercetare, dezvoltare şi inovare, stabileşte drepturile şi obligaţiile specifice, modalităţile de angajare şi promovare şi buna conduită în cercetarea ştiinţifică, sfera de aplicare incluzând şi creaţia artistică şi activitatea sportivă.

Această lege constituie cadrul prin care se organizează regimul general privind formarea continuă, dezvoltarea şi motivarea resursei umane în vederea asigurării competenţei, bunei conduite şi deontologiei profesionale în activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare, a libertăţii cercetării ştiinţifice şi pentru participarea personalului din domeniu la promovarea şi evaluarea activităţilor ce îi revin.

Destinatarii normei sunt reprezentați de resursa umană de cercetare, dezvoltare și inovare ce reprezintă personalul sistemului național de cercetare dezvoltare, cum ar fi: cercetătorii științifici, cadrele didactice universitare, personalul instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale ce desfășoară activități similare cu cele ale cercetătorilor științifici în scopul asigurării securității naționale și personalul suport cu studii medii sau superioare.

Legea în discuție definește plagiatul în art. 49 lit. d) ca fiind prezentarea drept creaţie sau contribuţie ştiinţifică pretins personală într-o operă scrisă, inclusiv în format electronic, a unor texte, idei, demonstraţii, date, teorii, rezultate sau metode ştiinţifice preluate din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.

Mai mult decât atât, legea prezintă și conceptul de autoplagiat, definit în art. 49 lit. e) ca fiind republicarea unor părți substanțiale din propriile publicații anterioare, inclusiv traduceri, fără a indica în mod corespunzător sau a cita originalul.

Destinatarii normei sunt obligați să respecte principiile integrității academice, buna conduită în activitatea de cercetare științifică și codurile de etică din diferitele domenii de practică. Respectarea acestor linii directoare implică în mod evident și să evite orice formă de plagiat. Aceștia trebuie să asigure corecta citare a surselor și să evite atribuirea incorectă a meritelor.

Legea ne arată, prin dispozițiile art. 52, care sunt abaterile de la normele de conduită, în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale.

Dintre aceste abateri, enumerăm cu titlu exemplificativ, următoarele:

• plagiatul și autoplagiatul, noțiuni definite anterior;
• includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicaţie sau excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicaţie;
• includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unei persoane fără acordul acesteia;
• publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii sau metode ştiinţifice nepublicate.

Pentru abaterile constatate de la buna conduită, se pot aplica următoarele sancțiuni:

1. avertisment scris;
2. retragerea definitivă şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
3. diminuarea salariului de bază cu cel mult 20%, pe o perioadă de maximum 6 luni, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control şi sporurile aferente funcţiei de cercetare-dezvoltare;
4. suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, între un an şi 5 ani, a dreptului de înscriere la un examen sau la un concurs pentru obţinerea unui grad profesional superior ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control sau ca membru în comisii de examen sau concurs;
5. destituirea din funcţia de conducere din organizaţia de cercetare;
6. desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În cadrul instituțiilor de cercetare, se constituie comisii de etică cu rol în investigarea cazurilor de plagiat și în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare. Aceste comisii au autoritatea de a analiza suspiciunile de plagiat, de a emite decizii și de a recomanda sancțiuni.

Legea promovează educarea destinatarilor normei, cu precădere cercetătorii și studenții, în privința normelor de etică și a riscurilor asociate plagiatului.

Ca modalitate de a evita posibilitatea comiterii unei fapte de plagiat se recomandă utilizarea softurilor de detectare a plagiatului, înainte de publicarea lucrărilor științifice.

Legea încurajează și raportarea plagiatului în scopul de a menține integritatea cercetării, persoanele care semnalează cazuri de plagiat fiind protejate împotriva unor eventuale represalii.

Plagiatul poate afecta grav cariera profesională a destinatarilor normei, ducând la pierderea credibilității și la excluderea acestora din comunitatea științifică.

Așadar, Legea nr. 183 din 2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare urmărește să descurajeze plagiatul și să mențină cele mai înalte standarde etice în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării.